Isus a râs vreodată?

Ioan 15:11 – „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină”

Recent, mi-am adus aminte de o întrebare la care consider că merită să dăm un răspuns: „Isus a râs vreodată?”

Una din caracteristicile Domnului nostru Isus a fost bucuria. Sunt unii creştini sceptici cu privire la asta, şi pe de o parte uneori îi înţeleg.

Am auzit oameni spunând: „Nici unde în Evanghelii, nu-l vei găsi pe Isus râzând. Ni se spune într-un loc că a plâns, însă nu avem evidenţe în Scriptură a faptului că Isus ar fi izbucnit în râs vreodată”. Ceea ce se încearcă prin aceste afirmaţii este sublinierea faptului că un creştin este mai aproape de Hristos atunci când în permanenţă îi pare rău de păcatele sale, decât atunci când este bucuros.

A râs Isus vreodată? Nu ştiu, dar cu siguranţă m-a creat să şi râd! Şi mi-e greu să afirm că Cel ce a creat râsul, nu râde.

Totuşi, nu asupra râsului vreau să zăbovim, ci asupra bucuriei, care este mai adâncă decât râsul. Că Isus ştia ce înseamnă bucuria, se poate vedea clar în cuvintele Sale regăsite în textul menţionat. Observaţi cuvintele: „bucuria Mea…bucuria voastră”.

„Bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” – aceste cuvinte sugerează faptul că bucuria Sa, chair dacă e diferită de bucuria noastră, sunt „aliate”, nu „străine” una de alta.

Bucuria Sa desăvârşeşte bucuria noastră deoarece este mai profundă, mai bogată şi eternă. Nu se poate să ai bucuria Sa, fără a experimenta o creştere a bucuriei personale!

Filosoful german Nietzsche spunea: „creştinii trebuie să arate mai răscumpăraţi şi bucuroşi înainte să aştepte ca eu să cred ceea ce predică”.

Şi cu asta ajung să mă întreb şi eu – Oare nu cumva şi unii dintre contemporanii noştri se aşteaptă la acelaşi lucru?!?